Ieri, inainte de a parasi Vail, am facut o drumetie de vreo 3 ore si jumatate pana la o cascada.
Traseul a fost putin abrupt, era foarte cald si nu de putine ori eram sa renuntam, dar in final am tras de noi si am reusit.
Natura a fost din nou foarte frumoasa si te invita sa incerci sa o imortalizezi.
Am rugat alti excursionisti sa ne "imortalizeze" si pe noi intr-una din putinele foto de grup.
Sus, ne-am tras putin sufletul si am admirat cascada in timp ce ne-am reincarcat bateriile cu niste snacksuri.
Drumul spre Estes Park a fost pitoresc, o combinatie de Cheile Bicazului, pasul Oituz, pasul Tihuta, multiplicate de 5-6 ori fiecare, cu variatii intre 7000 si 10000 de picioare si multe dureri de urechi si cap.
Dar privelistea de pe terasa aseara a facut ca drumul sa fie meritat.
